Poezie...Basarabia, o chitara! (poezie proprie)

Mereu iubeam sa-mi expun  gandurile in versuri si am scris ceva poezii cand eram micut inca...si acum cateodata  seara poate mai scriu cate un gand...si intr-o zi am scris aceasta poezie "Basarabia, o chitara" si se pare ca am ajuns aceste timpuri pe care le-am descris in poezie..sigur nu ma compar si nu vreau sa judecati poezia si versurile mele comparind cu cele ale  marilor scriitori;)

 O chitara, ce cîntă mereu
 De  e bine, de e rău,
 O chitara ce s-ascunde in uitari,
 Tot cu gandu-n departari.

O chitara, tot mai trista,
Caci copiii, n-o mai canta.
O chitara, inca plansa
De-a ei mama care vesnic se framanta.

O chitara, cat un dor,
Caci prea mult speram la viitor.
Ochitara, fara strune,
Din pacate, niciodata, nu s-aude

O chitara, parca e un neam,
 Pribeag, uitat de mii de ani.
O chitara, parca un cimitir,
Eroii ii plangem, insa nu stim sa le multumim!

O chitara, spunem c-o iubim,
Desi, nu ne incumetam s-o pretuim.
O chitara, totusi orfana,
N-are tata, n-are mama

Basarabia, o chitara
Cu copii plecati din tara.
Basarabia, o chitara
Doar stramosii o cantara!