Acasa dupa o perioada de o luna petrecuta prin tari straine...

Mincarea mamei, grija tatalui si linistea fratelui, m-au facut sa-mi fie dor de casa. Cat nu am spune cat nu am comenta despre ce vedem, ce simtim peste hotare, acasa, in casa  e cel mai cald. Cantonamentul din Turcia a fost unul foarte util echipei din punctul meu de vedere. Echipa a putut sa comunice mai mult, sa se inteleaga mai bine, sa formeze un colectiv mai unit, ceea ce e nevoie unei echipe pentru a avea rezultate. Amicalele disputate ne-au putut arata unde mai avem de lucrat si eu cred ca per ansamblu am facut o fata buna. Si revenind acasa cu moralul ridicat, cu dorul de fetele cele mai frumoase din Moldova, si dorul de casa,   sa continuam antrenamentele si sa avem un inceput de retur al campionatului cat mai bun. Good luck 

Poezie in memoria lui Grigorie Vieru...Mereu in sufletele noastre

Plinge-o natie intreaga
Ca-i plecat maiestre draga
Si-ai facut, o Roamnie Mare,
Sa se reundeasca, la a ta, vesnica plecare!

Orfana-i tara fara tine,
Orfana-i  ea, limba romana
Ca-i plecata in nefiinta
Si ne-ai lasat in suferinta.

Au aruncat cu pietre in tine,
Te-au facut spionul Romaniei,
De fapt, ai fost cel din urma Imparat,
Care mai tinea-i legatura intre frati!!!

Interviul acordat site-ului moldfootball,com

Radu Gînsari: “Mi-am cerut scuze de la jucători după ratarea penalty-ului din partida cu Iran”
1 februarie 2012, miercuri

Mijlocașul Academiei-UTM, Radu Gînsari, se diferențiază drastic de tipajul unui fotbalist obișnuit. Radu scrie poezii, cîntă la acordeon și studiază finanțele.

În interviul acordat portalului Moldfootball.com, Radu ne-a povestit multe lucruri interesante despre personalitatea lui, care au rămas pînă acum în umbră – cum alerga de la lecțiile de muzică la școala de fotbal, cum și-a cerut scuze de la co-echipieri la Cupa Comunității și despre flash-mobul improvizat la partida cu Nistru. Vă îndemnăm să vă delectați în lectura celor mai curioase fragmente ale discuției lui Gînsari cu corespondentul portalului nostru, petrecut în sport-barul ArenaSports.

“ORAȘUL SANKT-PETERSBURG M-A IMPRESIONAT ENORM”

- Recent ai revenit din Sankt-Petersburg unde s-a disputat turneul Cupa Comunității. Este pentru prima oară cînd ai vizitat orașul?
- În general am fost pentru prima oară în Rusia. Orașul mi-a plăcut mult, este un adevărat muzeu deschis, cu o mare importanță istorică. După ce am obținut calificarea în sferturi am avut o zi liberă și am mers cu întreaga echipă în excursie. Am rămas plăcut surprins de cele văzute.
- Este pentru prima oară cînd la acest turneu evoluează selecționatele de tineret și nu deținătoarele trofeelor din țările participante. Este binevenită schimbarea asta?
- Este o schimbare foarte reușită. În ultmii ani la Cupa Comunității participau nu echipele care cîștigau campionatele, ci cluburi clasate mai slab în clasament, sau campioanele evoluau nu cu lotul de bază. Acum vin mulți tineri, dornici de a se afirma pe arena internațională și asta oferă un farmec proaspăt turneului.
- Ați încheiat competiția pe poziția a 8-a din 12 țări participante. Cum catalogați voi, jucătorii, acest rezultat?- Din start ne-am programat să arătăm rezultate cît mai bune, să prestăm un fotbal cît mai frumos. Însă în cazul nostru rezultatele nu prea au reflectat jocul. Am făcut partide destul de bune, chiar și în meciul cu Rusia am fost în unele momente peste ei. Probabil ne-a jucat festa lipsa de concentrație, am scăpat goluri din greșelile noastre, dar și nenoroc am avut destul, pentru că am ratat ocazii incredibile de a marca. Poziția a opta nu ne poate mulțumi pe nici unul din membrii echipei naționale.

“A FOST PENTRU PRIMA OARĂ CÎND AM RATAT DE LA 11 METRI”

- În meciul din sferturi cu Rusia, ați prestat practic cel mai frumos meci din cadrul întregului turneu, deși pe final ați fost învinși. Și acest meci a venit după un sec 6-0 din preliminarii cu aceeași echipă a Rusiei, după care Chirilov și-a dat demisia. De ce s-au schimbat lucrurile atît de radical într-un termen relativ scurt?
- Noul antrenor a lucrat mult la schimbarea mentalității jucătorilor. Curteian a fost un mare jucător, care a simțit fotbalul pe pielea lui, care știe cum să se apropie de un fotbalist, cum să-i vorbească, cum să-l motiveze să dea totul pe teren. Acum simțim o atmoferă mai degajată în colectiv, mai prietenoasă. Domnul Curteian este un antrenor care este și va fi mereu de partea echipei și noi simțim asta. Însă în mare parte eu cred că acel 6-0 cu Rusia a fost o întîmplare nefericită pentru noi. Am învățat multe din acea înfrîngere, din păcate nu ne-a ajutat să ne impunem nici acum. Pentru că diferența este doar de scor, oricum am cedat ambele partide.
- În meciul pentru locurile 5-8 cu Iran ai ratat un penalty în ultimele minute de joc la scorul de 1:0 în favoarea adversarului. După care Iran a mai marcat încă de două ori deja în timpul suplimentar. Îți asumi acel rezultat? - Desigur. După meci mi-am cerut scuze de la băieți pentru acea gafă. Antrenorul mi-a încredințat acea lovitură de la 11 metri și eram obligat să marchez. Bine, se mai întîmplă, uneori ratezi și de la punctul cu var, dar pentru mine a fost o traumă, pentru că echipa a avut de suferit. Dacă egalam la sigur nu pierdeam acel meci și poate reușeam și un loc mai bun pe final. Îmi asum acel rezultat. Nu-i doresc nimănui să retrăiască astfel de sentimente cum mi s-a întîmplat mie.

- S-a mai întîmplat să ratezi de la 11 metri anterior?
- Sincer, marchez întotdeauna în meciurile oficiale. Pentru Academia le-am bătut pe toate și în sezonul trecut și în acest an, dar uneori apar și surprize de acest gen.
- L-ai impresionat foarte mult pe antrenorul Kazahstanului. Te-a evidențiat dintre toți jucătorii Moldovei și te-a numit un fotbalist excepțional. Ce l-a frapat?
- Este foarte plăcut să auzi de la un antrenor advers cuvinte de laudă. Nu știu dacă am avut o evoluție atît de excepțională cum a declarat dumnealui, poate a exagerat puțin. Am jucat cum o fac deobicei – cu dăruire absolută pe teren. Cred că m-am evidențiat datorită echipei, care per total a prestat un joc frumos.

“NU-I INVIDIEZ PE CIUPERCĂ ȘI LAMBARSCHI”

- Te-ar tenta o ofertă din Kazahstan?
- În presă deja am citit că am semnat cu o echipă din Kazahstan (zîmbește). Kazahstan, Azerbaijan sînt pentru mine campionate poate mai puternice ca cel din Modlova, dar eu îmi doresc altceva acum. Sînt tînăr și mai am multe de demonstrat. M-ar tenta un campionat european, cred că m-aș regăsi mai ușor aici. Dar viața fotbalistului e foarte flexiblă. Nu exclud să ajung și în Kazahstan.
- Doi foști colegi de-ai tăi au prins recent oferte foarte bune la Krasnodar în Rusia, cu sume de transfer impunătoare. Nu te lezează faptul că nu ai căzut tu în vizorul rușilor?
- Nu, din contra, sînt bucuros pentru acești fotbaliști. Le doresc mult succes și nu-i privesc cu invidie. Fiecare își urmează drumul său și așteaptă oferta sa. Academia-UTM are drept scop creșterea tinerelor talente pentru a-i ajuta ulterior să se transfere în campionate mai puternice. În cazul acestor fotbaliști pot spune că și-au îndeplinit misunea.
- Apropo de politica clubului... Tu susții această concepție sau ți-ai dori să lupți pentru niște sarcini mai mărețe, cum ar fi cîștigarea titlului sau calificarea în Cupele Europene, sarcini pe care echipa Academia-UTM nu le are?
- Academia-UTM a fost creată anume pentru a crește jucători, pentru a descoperi tinere talente. Și cu mîina pe inimă declar că această echipă este una dintre cele mai bune din Moldova. Și este o echipă care se gîndește în primul rînd la tineri. Cluburile care luptă pentru titlu și Cupe europene caută jucători experimentați, iar tinerii nu au loc la ei în lot. Aveam 16 ani, eram la școala de la Buiucani cînd m-a observat Dobrovolskiy și m-a luat la Academia. Prima jumătate de an am stat pe bancă, ieșeam doar la schimb, fiind unul dintre cei mai tineri la echipă. Dacă nu ar fi fost Academia nici nu mai știu dacă jucam astăzi fotbal. Și nu este doar cazul meu, ci istoria multor fotbaliști. Academia le-a deschis calea multor jucători, chiar și Ciupercă și Lambarschi au semnat contracte bune. Cu aceste idei Academia este superioară multor cluburi din Moldova.
- Atunci cum se explică rezultatele șubrede din prima parte a campionatului?
- Să nu uităm că au fost multe schimbări în echipă și la nivel de jucători și la nivel de stuff tehnic. Aceste lucruri influențează oricum rezultatele clubului, deși din start mulți au vrut să nege impactul modificărilor asupra rezultatelor. Jumătate de an este un termen scurt pentru o acomodare deplină. Deja e timpul să ne arătăm o noua față și o vom face după reluarea campionatului. Toți cei care ne prevestesc retrogradarea vor avea parte de surprize neplăcute din partea noastră. Echipa Academia joacă fotbal într-adevăr pe teren, lucru care nu se vede la alte cluburi.

Фото ФК "Academia-UTM"
- În sezonul trecut, în timpul unui meci cu Nistru, după ce ai înscris un gol ai scos la iveală o inscripție pe tricou "Academia Nu Îngenunchează!!!”. Ți-a aparținut ție idea?
- Înainte de acel meci cu Nistru am avut o dublă confruntare cu Olimpia, în Cupă și Campionat. Ambele le-am pierdut în a doua repriză, după ce la pauză eram în avantaj. Și toate din cauza unor greșeli foarte mari de arbitraj, unde Academia a fost vădit defavorizată. Noi am fost foarte supărați atunci și am vrut să demonstrăm că nu sîntem slabi pishic. Nici unul din antrenori nu a fost la curent de inițiativa noastră. Am decis că vom scrie pe tricoul meu, dar ne-am înțeles că toți vor alerga spre mine cînd vom marca, indiferent de autorul golului. Am avut norocul chiar eu să înscriu unicul gol al partidei.
- Ce ai scrie pe tricou în primul meci al Academiei în acest sezon?
- La sigur aș repeta fraza “Academia Nu Îngenunchează!!!”. Acum ni se potrivește de minune, deși într-un alt context.

“AM RENUNȚAT TOTAL LA ALCOOL ȘI PRIETNII GLUMESC PE SEAMA MEA”

- Nu ai fost convocat niciodată la echipa națională a Moldovei. Odată cu venirea noului antrenor speri că el va conta pe tinerii din campionatul autohton?
- Domnul Balint a convocat mulți jucători din Divizia Națională, preponderent tineri, eu însă nu am căzut în vizorul lui probabil pentru că nu mă considera pregătit. Sînt satisfăcut acum de evoluția mea la echipa de tneret și nu vreau să sar peste această treaptă, am încă multe de învățat. Sper că domnul Caras va continua ce a început Balint și anume să promoveze tinerii. Pentru că tinerii noștri au nevoie de mai multă încredere. La noi sînt chemați jucători de peste hotare, se aduc cu vagoanele fotbaliști din Africa, iar cei autohtoni au de suferit.
- În cîteva zile urmează un stagiu de pregătire în Turcia. Sînt într-adevăr cantonamentele cea mai dificilă perioadă din viața unui fotbalist?
- Este dificil să-i explici unei persoane care nu a simțit-o pe pielea lui ce este un cantonament. E altceva cînd le facem aici pe loc, dar tare mai trece anevoios timpul cînd sîntem departe de casă și de cei dragi. În cantonamente, fotbaliștii deobicei muncesc și aleargă cît pentru un sezon întreg. Antrenamentele sînt foarte istovitoare și neplăcute, deși sînt inevitabile.

- Înafară de stagii de pregătire și de antrenamente sub ochii atenții ai stuff-ului tehnic ce faci tu individual pentru a progresa?
- Nu pot spune că duc un mod de viață exemplar, dar urmăresc un regim strict pe cît este posibil. În primul rînd duc o viață fără alcool, am renunțat la el demult, și chiar fac unii prieteni glume pe seama mea. Vreau să fac sport de performanță, iar alcoolul este un mare impediment în această privință, deaceea l-am exclus total. Plus la asta am un regim alimentar sănătos, fără excese și fără fast-fooduri, doar cu unele mici excepții. În privința petrecerilor prin cluburi de nopate am învățat o regulă încă de la Dobrovolskiy – “Trebuie să știi cînd să-ți permiți”. Dacă nu știi să sacrifici cîte ceva în această perioadă, atunci la sigur te poți lăsa de fotbal de pe acum. Performanțele nu se ating fără eforturi și asta e o altă regulă pe care am învățat-o demult.

“ÎN COPILĂRIE JUCAM FOTBAL ȘI CÎNTAM LA ACORDEON”

- De mic copil sperai să faci fotbal profesional?
- În copilărie am fost un copil implicat în mai multe activități simultan. Fiind la școala de fotbal de la Buiucani făceam în paralel și muzică, cîntam în cor și la acordeon. Plus mai aveam orele de la școală și orarul devenise insuportabil pentru un copil. Într-o bună zi cînd a venit tatăl meu la antrenament, antrenorul l-a întrebat – “Ce vrei să faci din el – muzicant sau fotbalist?” Alegerea am făcut-o eu pe final și a fost în favoarea fotbalului. Și odată ce am luat o decizie fac tot posibilul să fac față destoinic.
- Ai absolvit liceul de Limbi Moderne și Management, acum ești student la Facultatea de Finanțe și Bănci și totdată faci carieră în fotbal. Cum se împacă toate aceste domenii atît de variate?
- Părinții mi-au insuflat idea că pe lîngă fotbal trebuie să înveți, să fii o persoană multilateral dezvoltată. În primul rînd trebuie să ne formăm ca personalități. Mereu îl iau drept exemplu pe Zidane, care a absolvit trei facultăți. Dacă el a putut, de ce nu aș fi și eu în stare? În prim plan desigur stă fotbalul, dar nu neg importanța studiilor. Se mai întîmplă să am probleme pe la facultate din cauza absențelor, dar nu folosesc fotbalul ca o scuză.
- Știu că mai scrii și poezii...
- Da, mă îndeletnicesc și cu scrierea poeziilor. De obicei mă apuc de scris cînd îmi este greu pe suflet sau nu am dispoziție. Fiecare dintre noi are momente mai puțin plăcute și uite eu mi-am găsit alinarea în poezii. Deși unele le mai postez pe blogul meu sau pe rețelele de socializare, în general scriu doar pentru mine.