Buna

Buna, ma numesc Radu Gînsari si bine ati venit la mine pe blog.Un blog sincer, pentru toti cei care iubesc fotbalul, rege al sporturilor..un blog mai mult informativ si autobiografic,despre mine si lucrurile cele mai importante care ma inconjoara!

25 dec. 2012

Craciun Fericit!!!


In ziua cand s-a nascut Isus cel mintuitorul, care este profetul tuturor credinciosilor si tatal spiritual al nostru, va doresc tuturor sa fiti sanatosi, sa fiti mai buni , pentru ca El ne-a spus sa iertam si pe dusmanul nostru, sa iubim , sa respectam tot ce ne inconjoara. Sa fiti intelepti, sa fiti rabdarori sa acceptati oamenii ce va inconjoara asa cum sunt ei, sa iubiti la infinit, sa va dedicati trup si suflet acestui sentiment care chiar daca raneste, este cel mai pur si acel sentiment ce poate face din om un alt om...La final va doresc ca Craciunul sa-l sarbatoriti cu cei dragi , cu oamenii de suflet. Craciun fericit tuturor si un an nou fericit! 





6 dec. 2012

2012 un an in care am iubit, am suferit si am marcat!






Un an 2012 plin de emotie..cred ca este cel maiavut o variatie a evenimentelor atat pozitive cat si mai putin placute, ceea ce a adus la o incarcatura emotionala profunda! Am ratat un transfer in Anglia care ma durut sincer tare (din motive subiective si obiective), am ratat penalty-uri importatne pentru selectionata Moldovei, dar pot spune ca am avut o enorma placere in urma meciurilor jucate pentru selectionata Moldovei de tineret, sigur si debutul la echipa de seniori a Moldovei a fost o mare provocare. La nivel de club am reusit sa-mi depasesc recordul de goluri marcate, 16 in meciurile oficiale in 2012 si sa marchez primul poker in viata mea! Aceste lucruri le-am dobindit datorita coechipierilor care impreuna am format un colectiv puternic si sunt bucuros ca am fost capitanul acestei nave care a parcurs o perioada frumoasa in acest sezon 2012-2013,o prima jumatate a sezonului care ne-a propulsat pe pozitia 5 , unde  pana acum Academia nu a fost clasata. Sigur au fost meciuri bune si mai putin bune, per ansamblu am facut tot posibilul sa joc cat mai bine, sa ma dedic in totalitate acestui sport, care este drogul existentei mele. Am devenit mai matur in acest an pentru ca anul 2011 a fost anul in care am invatat foarte multe si ca cu cat te faci mai puternic psihologic cu atit mai putin vei suferi din cauza celor ce nu merita! Si ceea ce am pus in aplicare in acest an 2012 este o psihologie a unui om care stie ce vrea, care munceste pentru as realiza intiiul scop, pentru as crea o perspectiva, si o gindire de invingator! Indiferent de orice, sunt actor al propriei mele piese, cat de bun actor am fost asta ne va spune Mos Craciun care sper sa vina cu sacul  nu plin de cadouri, dar de acele lucruri care le doresc enorm in 2013. Multumesc celor ce au fost alaturi in acest an, multumesc celor care m-au criticat, multumesc celor care m-au mingiiat si celor care mi-au dat cate o palma, pentru ca toate pentru mine sunt ca o lectie si 2012 a fost o lectie, ca de altfel si ceilalti ani. Am invatat oare din aceasta lectie va arata doar timpul! Si la incheiere va spun fraza ce ma reprezinta: "I don't wanna know the price I'm gonna pay for dreaming, when even now it's more than I can take..." Va cuprind





29 nov. 2012

Jurnal Tv la mine acasa)

Dimineata cand numai faceam ochi, suna telefonul..si rar cand se intampla pe partea cealalta este o domnisoara foarte insistenta, si dis de dimineata vrea sa faca un interviu..eu luat tare de pe somn am inceput sa ma eschivez de la rapsuns insa domnsioara fiind insistenta , am fost nevoit sa accept..Astfel domnisoara Adriana prezentatoare de la Jurnal tv a pasit pragul casei impreuna cu cameramanul Iurie Osipenco si Elena Briciug. Astfel am petrecut 30 de min in casa mea alaturi de Jurnal tv povestind domnisoarei insistente despre fotbal si blog :)

27 aug. 2012

La multi ani Moldova!!!

Moldova independenta este Moldova pe care toti o doresc, pe care toti o viseaza. La cat suntem de independenti, fiecare poate sa o spuna singur, insa cel mai important este, ca acest lucrul ne dorim. Pentru ca dorinta este mai presus cateodata decat realitatea la moment, cu ea vom putea strabate ceea ce azi nu e posibil. Eu doresc o Moldova libera, frumoasa, respectata, indiferent de cati oameni vor pleca din ea, indiferent motivul care i-au facut sa plece din tara, important este sa repecti datinele stramosesti. Si stiu ca toti ce au plecat in mare parte iubesc vor iubi si respecta aceste mosii, si sa incercam sa fim mai intelegatori. Sa iubim acest pamant chiar daca este cum este , dar el este cel mai dulce si mai calduros pamant! A fi patriot nu inseamna a scrie poezii, nu inseamna a scrie pe bloguri, si a posta cantece, a fi patriot inseamna sa faci lucrurile care le simti  si sa le spui asa cum simti! Eu respect acest tricolor indiferent cum va bate vintul, si voi spune mereu ce sunt,,,si eu sunt trup si suflet tricolor!!! La multi ani Moldova!!!  

14 apr. 2012

Sarbatori cat mai calde alaturi de cei dragi...Un Paste fericit!!!


Ca ziua reinvierii Domnului sa aduca in casele tuturor, caldura , lumina, dragoste...Va doresc ca aceasta sarbatoare sa o intampinati cu toti cei dragi alaturi..Si sa incercam sa fim mai buni, mai intelegatori si mai respecturosi cu toti ce ne inconjoara..  Un Paste Fericit ..!!!

12 apr. 2012

Rest in peace Anisia ...i will remember always your words and your tips...(

You do this tattoo for me, and now when you leave us, i  promise you, that i will do everything to follow my dreams... .(( rest in peace my confident friend......

22 mar. 2012

Academia este alaturi de cei mai tristi ca noi ! Florice Muamba get well soon!

Academia a iesit in tricouri albe cu inscriptii pe ele : "Get well soon Muamba", la meciul cu Sheriff, astfel intreg clubul este alaturi de tragedia acestui jucator si ne rugam pentru sanatatea lui ! 

12 mar. 2012

Believe in your dreams...

La gradinita mereu imi spuneau sa ascult de mama, de tata, de fratele mai mare, şi asta de fapt şi faceam, pentru că la acel moment ochii mei vedeau un "desen" foarte mic, ceea ce reprezinta viata. Ca de fapt la oricare dintre noi la acea virsta , de gradinita. Apoi am trecut la o noua etapa, ca pe linga parinti trebuia sa incep sa ascult de profesori, ca mai apoi sa ajung sa mai si ascult de profesori universitari, si asa treptat "desenul" se marea considerabil. Incepand a face diferenta dintre oameni, diferenta dintre ganduri, sentimente, atitudini, insa sa incerc a nu le judeca, deoarece e usor sa judeci, si mai greu sa inveti din cele ce ai dori de fapt sa critici...Pentru ca "desenul" se mareste atunci cand din tot ce se petrece, din tot binele si raul, inveti, tragi concliuzii , asculti propozitia de care sufletul avea nevoie sa o auda, ca o doza de energie si continui sa evoluezi, si restul ce e in plus , nu arunci, dar lasi la  o parte, ca mai apoi sa te reintorci sa analizezi.(nimic din ceea ce ne da Dumnezeu nu e in plus!). Si pentru realizarea noastra in viata, fiecare om are acel ceva mereu in minte si in suflet care si l-ar  dori nespus  sa-l obtina, fiecare din noi au dorinte mai bine zis, vise care trebuie sa le asculte. Care sunt din copilarie , care apar la trecerea de la copilarie la adolescenta, insa ceea ce este evident, ca  ele sunt. Pentru fiecare rostul cel mai mare in viata, telul care facem si incercam din rasputeri sa il atingem, sa il urmam, si ca cele din urma sa il gustam ,este visul, pentru ca, cu nimic nu poate fi  comparata satisfactia,  de a-ti vedea visul realizat. Si de fapt oamenii care nu  au vise pe care si le-ar dori sa le urmeze sunt oameni, pierduti, slabi din punctul meu de vedere, sunt saraci sufleteste si asa  vor ramine mereu. Indiferent de marimea sau sonoritatea visului, pentru fiecare om in parte, visul sau reprezinta cel mai mult si este  cel mai frumos lucru care si l-ar dori. Zi de zi facem , alergam, cladim astfel , spre realizarea acelui scop. Dar e nevoie de foarte multa jertfire de sine, de copilarie chiar, de oameni placuti,  de zile impreuna cu familia, seri petrecute singur acasa chiar daca prietenii se odihnesc in oras. Si "mesterul Manole" si-a jertfit singura persoana iubita de pe pamant, pentru as implini visul, chiar daca putea sa mearga acasa sa isi continue viata linistit iubind-o pe sotie si ea la fel iubindu-l, el nu avea sa fie niciodata implinit, pentru ca visul lui avea sa se darime . De fapt in viata nu poti sa le obtii pe toate,dandune seama de asta vom realiza si vom incepe sa alegem, vom jerfti lucruri care vom suferi enorm la moment, insa daca intr-adevar aceste lucruri le jertfesti pentru a-ti realiza visul , mai apoi fiecare din noi va avea de castigat, pentru ca ,mai repet, in viata nu le putem avea pe toate...Nicidecum nu este vorba de sentimentul de egoism, fiecare din noi are o doza de egoism, pentru ca asa suntem facuti noi oamenii, insa daca vei fi super altruist si ai  sa-i intelegi pe toti, in  defavoarea de a-ti urma scopul, nu va fi decat o favoare de moment, de care mai apoi unii vor si uita, insa tu vei suferi pentru ca tu, ai jertfit nu pentru realizarea ta, dar pentru realizarea lor. Insa sa nu uitam de valoarea cea mai importanta, care include multe alte valori, ca omenia! La fel un lucru important este increderea de reusita, si increderea in propriile forte,cu dorinta enorma si cu increderea necesara aceste lucruri vor putea sa ne ajute pentru indeplinirea telurilor noastre. Daca in momente dificile vom putea sa ridicam capul, sa privim spre visul nostru si sa credem , fara a da mainile in jos si fara nici o indoiala de nereusita, atunci vom realiza ceea ce ne-am propus. Cateodata vom darui si vom jertfi mai multe lucruri decat vom obtine, paradoxal chiar, unii oameni vor alege sa aiba mai multe insa nu cele mai importante lucruri, insa eu sunt de parere sa ai putine, chiar un lucru dar cel mai important, si nu oricare lucru dar acel pentru care ai muncit toata viata.
 De fapt ceea ce am incercat sa spun in toata drama descrisa mai sus, este ca fiecare din noi, sa isi gaeasca un tel, sa  urmeze un scop in viata. Visul cu care adoarme seara si se trezeste dimineatza, sa fie doza de dorinta de realizarea , si drogul care noi il dam acestei vieti. Sa ne uitam la vis ca la o icoana, care ne da incredere , ne mangaie si ne face mai puternici. BELIEVE IN YOUR DREAMS...

21 feb. 2012

Acasa dupa o perioada de o luna petrecuta prin tari straine...

Mincarea mamei, grija tatalui si linistea fratelui, m-au facut sa-mi fie dor de casa. Cat nu am spune cat nu am comenta despre ce vedem, ce simtim peste hotare, acasa, in casa  e cel mai cald. Cantonamentul din Turcia a fost unul foarte util echipei din punctul meu de vedere. Echipa a putut sa comunice mai mult, sa se inteleaga mai bine, sa formeze un colectiv mai unit, ceea ce e nevoie unei echipe pentru a avea rezultate. Amicalele disputate ne-au putut arata unde mai avem de lucrat si eu cred ca per ansamblu am facut o fata buna. Si revenind acasa cu moralul ridicat, cu dorul de fetele cele mai frumoase din Moldova, si dorul de casa,   sa continuam antrenamentele si sa avem un inceput de retur al campionatului cat mai bun. Good luck 

14 feb. 2012

Poezie in memoria lui Grigorie Vieru...Mereu in sufletele noastre

Plinge-o natie intreaga
Ca-i plecat maiestre draga
Si-ai facut, o Roamnie Mare,
Sa se reundeasca, la a ta, vesnica plecare!

Orfana-i tara fara tine,
Orfana-i  ea, limba romana
Ca-i plecata in nefiinta
Si ne-ai lasat in suferinta.

Au aruncat cu pietre in tine,
Te-au facut spionul Romaniei,
De fapt, ai fost cel din urma Imparat,
Care mai tinea-i legatura intre frati!!!

1 feb. 2012

Interviul acordat site-ului moldfootball,com

Radu Gînsari: “Mi-am cerut scuze de la jucători după ratarea penalty-ului din partida cu Iran”
1 februarie 2012, miercuri

Mijlocașul Academiei-UTM, Radu Gînsari, se diferențiază drastic de tipajul unui fotbalist obișnuit. Radu scrie poezii, cîntă la acordeon și studiază finanțele.

În interviul acordat portalului Moldfootball.com, Radu ne-a povestit multe lucruri interesante despre personalitatea lui, care au rămas pînă acum în umbră – cum alerga de la lecțiile de muzică la școala de fotbal, cum și-a cerut scuze de la co-echipieri la Cupa Comunității și despre flash-mobul improvizat la partida cu Nistru. Vă îndemnăm să vă delectați în lectura celor mai curioase fragmente ale discuției lui Gînsari cu corespondentul portalului nostru, petrecut în sport-barul ArenaSports.

“ORAȘUL SANKT-PETERSBURG M-A IMPRESIONAT ENORM”

- Recent ai revenit din Sankt-Petersburg unde s-a disputat turneul Cupa Comunității. Este pentru prima oară cînd ai vizitat orașul?
- În general am fost pentru prima oară în Rusia. Orașul mi-a plăcut mult, este un adevărat muzeu deschis, cu o mare importanță istorică. După ce am obținut calificarea în sferturi am avut o zi liberă și am mers cu întreaga echipă în excursie. Am rămas plăcut surprins de cele văzute.
- Este pentru prima oară cînd la acest turneu evoluează selecționatele de tineret și nu deținătoarele trofeelor din țările participante. Este binevenită schimbarea asta?
- Este o schimbare foarte reușită. În ultmii ani la Cupa Comunității participau nu echipele care cîștigau campionatele, ci cluburi clasate mai slab în clasament, sau campioanele evoluau nu cu lotul de bază. Acum vin mulți tineri, dornici de a se afirma pe arena internațională și asta oferă un farmec proaspăt turneului.
- Ați încheiat competiția pe poziția a 8-a din 12 țări participante. Cum catalogați voi, jucătorii, acest rezultat?- Din start ne-am programat să arătăm rezultate cît mai bune, să prestăm un fotbal cît mai frumos. Însă în cazul nostru rezultatele nu prea au reflectat jocul. Am făcut partide destul de bune, chiar și în meciul cu Rusia am fost în unele momente peste ei. Probabil ne-a jucat festa lipsa de concentrație, am scăpat goluri din greșelile noastre, dar și nenoroc am avut destul, pentru că am ratat ocazii incredibile de a marca. Poziția a opta nu ne poate mulțumi pe nici unul din membrii echipei naționale.

“A FOST PENTRU PRIMA OARĂ CÎND AM RATAT DE LA 11 METRI”

- În meciul din sferturi cu Rusia, ați prestat practic cel mai frumos meci din cadrul întregului turneu, deși pe final ați fost învinși. Și acest meci a venit după un sec 6-0 din preliminarii cu aceeași echipă a Rusiei, după care Chirilov și-a dat demisia. De ce s-au schimbat lucrurile atît de radical într-un termen relativ scurt?
- Noul antrenor a lucrat mult la schimbarea mentalității jucătorilor. Curteian a fost un mare jucător, care a simțit fotbalul pe pielea lui, care știe cum să se apropie de un fotbalist, cum să-i vorbească, cum să-l motiveze să dea totul pe teren. Acum simțim o atmoferă mai degajată în colectiv, mai prietenoasă. Domnul Curteian este un antrenor care este și va fi mereu de partea echipei și noi simțim asta. Însă în mare parte eu cred că acel 6-0 cu Rusia a fost o întîmplare nefericită pentru noi. Am învățat multe din acea înfrîngere, din păcate nu ne-a ajutat să ne impunem nici acum. Pentru că diferența este doar de scor, oricum am cedat ambele partide.
- În meciul pentru locurile 5-8 cu Iran ai ratat un penalty în ultimele minute de joc la scorul de 1:0 în favoarea adversarului. După care Iran a mai marcat încă de două ori deja în timpul suplimentar. Îți asumi acel rezultat? - Desigur. După meci mi-am cerut scuze de la băieți pentru acea gafă. Antrenorul mi-a încredințat acea lovitură de la 11 metri și eram obligat să marchez. Bine, se mai întîmplă, uneori ratezi și de la punctul cu var, dar pentru mine a fost o traumă, pentru că echipa a avut de suferit. Dacă egalam la sigur nu pierdeam acel meci și poate reușeam și un loc mai bun pe final. Îmi asum acel rezultat. Nu-i doresc nimănui să retrăiască astfel de sentimente cum mi s-a întîmplat mie.

- S-a mai întîmplat să ratezi de la 11 metri anterior?
- Sincer, marchez întotdeauna în meciurile oficiale. Pentru Academia le-am bătut pe toate și în sezonul trecut și în acest an, dar uneori apar și surprize de acest gen.
- L-ai impresionat foarte mult pe antrenorul Kazahstanului. Te-a evidențiat dintre toți jucătorii Moldovei și te-a numit un fotbalist excepțional. Ce l-a frapat?
- Este foarte plăcut să auzi de la un antrenor advers cuvinte de laudă. Nu știu dacă am avut o evoluție atît de excepțională cum a declarat dumnealui, poate a exagerat puțin. Am jucat cum o fac deobicei – cu dăruire absolută pe teren. Cred că m-am evidențiat datorită echipei, care per total a prestat un joc frumos.

“NU-I INVIDIEZ PE CIUPERCĂ ȘI LAMBARSCHI”

- Te-ar tenta o ofertă din Kazahstan?
- În presă deja am citit că am semnat cu o echipă din Kazahstan (zîmbește). Kazahstan, Azerbaijan sînt pentru mine campionate poate mai puternice ca cel din Modlova, dar eu îmi doresc altceva acum. Sînt tînăr și mai am multe de demonstrat. M-ar tenta un campionat european, cred că m-aș regăsi mai ușor aici. Dar viața fotbalistului e foarte flexiblă. Nu exclud să ajung și în Kazahstan.
- Doi foști colegi de-ai tăi au prins recent oferte foarte bune la Krasnodar în Rusia, cu sume de transfer impunătoare. Nu te lezează faptul că nu ai căzut tu în vizorul rușilor?
- Nu, din contra, sînt bucuros pentru acești fotbaliști. Le doresc mult succes și nu-i privesc cu invidie. Fiecare își urmează drumul său și așteaptă oferta sa. Academia-UTM are drept scop creșterea tinerelor talente pentru a-i ajuta ulterior să se transfere în campionate mai puternice. În cazul acestor fotbaliști pot spune că și-au îndeplinit misunea.
- Apropo de politica clubului... Tu susții această concepție sau ți-ai dori să lupți pentru niște sarcini mai mărețe, cum ar fi cîștigarea titlului sau calificarea în Cupele Europene, sarcini pe care echipa Academia-UTM nu le are?
- Academia-UTM a fost creată anume pentru a crește jucători, pentru a descoperi tinere talente. Și cu mîina pe inimă declar că această echipă este una dintre cele mai bune din Moldova. Și este o echipă care se gîndește în primul rînd la tineri. Cluburile care luptă pentru titlu și Cupe europene caută jucători experimentați, iar tinerii nu au loc la ei în lot. Aveam 16 ani, eram la școala de la Buiucani cînd m-a observat Dobrovolskiy și m-a luat la Academia. Prima jumătate de an am stat pe bancă, ieșeam doar la schimb, fiind unul dintre cei mai tineri la echipă. Dacă nu ar fi fost Academia nici nu mai știu dacă jucam astăzi fotbal. Și nu este doar cazul meu, ci istoria multor fotbaliști. Academia le-a deschis calea multor jucători, chiar și Ciupercă și Lambarschi au semnat contracte bune. Cu aceste idei Academia este superioară multor cluburi din Moldova.
- Atunci cum se explică rezultatele șubrede din prima parte a campionatului?
- Să nu uităm că au fost multe schimbări în echipă și la nivel de jucători și la nivel de stuff tehnic. Aceste lucruri influențează oricum rezultatele clubului, deși din start mulți au vrut să nege impactul modificărilor asupra rezultatelor. Jumătate de an este un termen scurt pentru o acomodare deplină. Deja e timpul să ne arătăm o noua față și o vom face după reluarea campionatului. Toți cei care ne prevestesc retrogradarea vor avea parte de surprize neplăcute din partea noastră. Echipa Academia joacă fotbal într-adevăr pe teren, lucru care nu se vede la alte cluburi.

Фото ФК "Academia-UTM"
- În sezonul trecut, în timpul unui meci cu Nistru, după ce ai înscris un gol ai scos la iveală o inscripție pe tricou "Academia Nu Îngenunchează!!!”. Ți-a aparținut ție idea?
- Înainte de acel meci cu Nistru am avut o dublă confruntare cu Olimpia, în Cupă și Campionat. Ambele le-am pierdut în a doua repriză, după ce la pauză eram în avantaj. Și toate din cauza unor greșeli foarte mari de arbitraj, unde Academia a fost vădit defavorizată. Noi am fost foarte supărați atunci și am vrut să demonstrăm că nu sîntem slabi pishic. Nici unul din antrenori nu a fost la curent de inițiativa noastră. Am decis că vom scrie pe tricoul meu, dar ne-am înțeles că toți vor alerga spre mine cînd vom marca, indiferent de autorul golului. Am avut norocul chiar eu să înscriu unicul gol al partidei.
- Ce ai scrie pe tricou în primul meci al Academiei în acest sezon?
- La sigur aș repeta fraza “Academia Nu Îngenunchează!!!”. Acum ni se potrivește de minune, deși într-un alt context.

“AM RENUNȚAT TOTAL LA ALCOOL ȘI PRIETNII GLUMESC PE SEAMA MEA”

- Nu ai fost convocat niciodată la echipa națională a Moldovei. Odată cu venirea noului antrenor speri că el va conta pe tinerii din campionatul autohton?
- Domnul Balint a convocat mulți jucători din Divizia Națională, preponderent tineri, eu însă nu am căzut în vizorul lui probabil pentru că nu mă considera pregătit. Sînt satisfăcut acum de evoluția mea la echipa de tneret și nu vreau să sar peste această treaptă, am încă multe de învățat. Sper că domnul Caras va continua ce a început Balint și anume să promoveze tinerii. Pentru că tinerii noștri au nevoie de mai multă încredere. La noi sînt chemați jucători de peste hotare, se aduc cu vagoanele fotbaliști din Africa, iar cei autohtoni au de suferit.
- În cîteva zile urmează un stagiu de pregătire în Turcia. Sînt într-adevăr cantonamentele cea mai dificilă perioadă din viața unui fotbalist?
- Este dificil să-i explici unei persoane care nu a simțit-o pe pielea lui ce este un cantonament. E altceva cînd le facem aici pe loc, dar tare mai trece anevoios timpul cînd sîntem departe de casă și de cei dragi. În cantonamente, fotbaliștii deobicei muncesc și aleargă cît pentru un sezon întreg. Antrenamentele sînt foarte istovitoare și neplăcute, deși sînt inevitabile.

- Înafară de stagii de pregătire și de antrenamente sub ochii atenții ai stuff-ului tehnic ce faci tu individual pentru a progresa?
- Nu pot spune că duc un mod de viață exemplar, dar urmăresc un regim strict pe cît este posibil. În primul rînd duc o viață fără alcool, am renunțat la el demult, și chiar fac unii prieteni glume pe seama mea. Vreau să fac sport de performanță, iar alcoolul este un mare impediment în această privință, deaceea l-am exclus total. Plus la asta am un regim alimentar sănătos, fără excese și fără fast-fooduri, doar cu unele mici excepții. În privința petrecerilor prin cluburi de nopate am învățat o regulă încă de la Dobrovolskiy – “Trebuie să știi cînd să-ți permiți”. Dacă nu știi să sacrifici cîte ceva în această perioadă, atunci la sigur te poți lăsa de fotbal de pe acum. Performanțele nu se ating fără eforturi și asta e o altă regulă pe care am învățat-o demult.

“ÎN COPILĂRIE JUCAM FOTBAL ȘI CÎNTAM LA ACORDEON”

- De mic copil sperai să faci fotbal profesional?
- În copilărie am fost un copil implicat în mai multe activități simultan. Fiind la școala de fotbal de la Buiucani făceam în paralel și muzică, cîntam în cor și la acordeon. Plus mai aveam orele de la școală și orarul devenise insuportabil pentru un copil. Într-o bună zi cînd a venit tatăl meu la antrenament, antrenorul l-a întrebat – “Ce vrei să faci din el – muzicant sau fotbalist?” Alegerea am făcut-o eu pe final și a fost în favoarea fotbalului. Și odată ce am luat o decizie fac tot posibilul să fac față destoinic.
- Ai absolvit liceul de Limbi Moderne și Management, acum ești student la Facultatea de Finanțe și Bănci și totdată faci carieră în fotbal. Cum se împacă toate aceste domenii atît de variate?
- Părinții mi-au insuflat idea că pe lîngă fotbal trebuie să înveți, să fii o persoană multilateral dezvoltată. În primul rînd trebuie să ne formăm ca personalități. Mereu îl iau drept exemplu pe Zidane, care a absolvit trei facultăți. Dacă el a putut, de ce nu aș fi și eu în stare? În prim plan desigur stă fotbalul, dar nu neg importanța studiilor. Se mai întîmplă să am probleme pe la facultate din cauza absențelor, dar nu folosesc fotbalul ca o scuză.
- Știu că mai scrii și poezii...
- Da, mă îndeletnicesc și cu scrierea poeziilor. De obicei mă apuc de scris cînd îmi este greu pe suflet sau nu am dispoziție. Fiecare dintre noi are momente mai puțin plăcute și uite eu mi-am găsit alinarea în poezii. Deși unele le mai postez pe blogul meu sau pe rețelele de socializare, în general scriu doar pentru mine.

13 ian. 2012

Academia finiseaza prima saptamana de antrenamente...

Prima saptamana de antrenamente se va finisa cu un amical la Balti in compania echipei Olimpia ...Asa dar prim test al anului 2012 cu o echipa destul de interesanta, ca mai apoi sa urmeze o zi pauza, si de luni Academia incepand un cantonament cu cate 2 antrenamente pe zi in Moldova si ca mai apoi la inceput de februarie sa plecam in Turica! La munca baieti :)