Niciodată, niciodată să nu uităm de cei mai trişti ca noi...

             "Un cîntec nu-i nimic în lumea asta
              Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci

             Cînd el cu o iluzie nu umple,
             Ghiozdanele copiilor săraci..."

           
  Am visat, visez şi voi continua să visez, pentru ca, visele devin realitate. Am realizat încă odată acest lucru pe data de 5 decembrie 2015, atunci cînd pe scena teatrului "Luceafărul" ,cîntecul şi poezia lui Adrian Păunescu a umplut cu speranţe ghiozdanul copilului sărac...Seara în care s-a oferit căldură, îmbrăţişări, emoţii, lacrimi toate pentru un scop comun de a ajuta pe cel mai trist ca noi, pe Sergiu Feraru şi buneii lui. Deşi sper că nu doar ei singuri au fost "ajutaţi", aceleaşi trăiri cred ca au  avut si majoritatea spectatorilor în urma recitalului pe versurile lui Păunescu. Visul meu a fost de a face tot posibilul ca poeziile lui Păunescu să ajungă pe scena noastră, a basarabenilor pe care el, Paunescu i-a iubit atît de tare şi le-a dedicat atîtea versuri. Poezii cu o încărcătura emoţională profundă pe care doar noi îndeosebi, părinţii,  ce-i trecuţi prin atîtea încercări,  le putem înţelege la maximă întensitate. Poezii despre părinţi, patriotism, dragoste şi despre problema socială. Astfel cum ne îndruma şi marele poet prin cîntec să le dăm speranţe celor mai trişti ca noi şi cu enormă împlinire sufletească am să afirm că acest lucru s-a întîmplat, mai mult sau mai puţin, pe scena teatrului "Luceafărul".


   Ce vreau să vă mai spun  este că de-a lungul  timpului în  care am fost împlicat in organizarea acestui spectacol,  am cunoscut o altă parte a societăţii, partea frumoasă acestui meleag, oamenii de bună  credinţă, oameni de artă, oameni de cultură care au ajutat ca acest eveniment să aibă loc. Au fost mulţi care au pus umărul nemijlocit la acest spectacol, oameni care au fost bucuroşi să acorde o mîina de ajutor, aşa în măsura posibilităţilor, şi am realizat ca noi doar uniţi ca popor şi ca naţiune putem să răzbatem.  Ţin să multumesc participanţilor la acest eveniment, acestor artişti, pentru că ei sunt artişti în adevăratul sens al cuvîntului, cei care  au cîntat şi recitat cu atît suflet pentru a umple cu iluzii viaţa unui tînăr! Nu în ultimul rînd părinţilor care in decembrie mi-au dat naştere,  apărînd pe boltă şi o stea a mea, astfel eu încerc în această lună de decembrie an de an lumina stelei  mele  să se reflecte şi  asupra celor mai trişti ca noi!

                                                               "Şi dacă toate cîntecele noastre
                                                                Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
                                                                Noi pentru cei săraci şi fără şanse
                                                                Suntem mereu datori să facem tot"  (Adrian Păunescu)