20..hmmm o cifra frumoasa , o cifra care poate nu spune multe insa cateodata cifrele nu vorbesc ci doar faptele..mi-as fi dorit poate ca la virsta asta sa fi putut face mai mult, sa ma dezvolt si sa pot sa indeplinesc obiective si mai mari. Insa nu pot zice ca au fost 20 de ani de insuccese si fara realizari. Au fost momente frumoase, au fost momente grele, dar nu exista paduri fara uscaciuni, si viata fara urcusuri si coborisuri. Mereu am incercat sa trec cu brio momentele dificile care indiscutabil au fost si vreau sa multumesc in primul si in primul rand frumoasei mele familii care m-a sustinut in toate si au incredere in mine. Ei sunt oamenii pentru care eu astazi, si mereu imi voi da si ultima suflare, pentru ca exista in lume doua persoane carora noi copiii trebuie sa ne scoatem palaria, si sa multumim mereu pentru dragostea si afectiunea acordata noua, fiilor lor. Si parintii mei, nu sunt perfecti, ei sunt ceea ce numesc eu casa mea , sunt ceea ce eu numesc viata mea, ceea ce numesc eu suflarea sufletului meu. Ei reprezinta bucuria de a-i avea si de a-i vedea zilnic, un drog mai mare nu exista! "Ca cel mai greu e sa fii, nu copil de parinti, ci parinte de fii" (Adrian Paunescu)
Si nu-mi doresc sa ating soarele sa ajung pe luna, vreau ceea ce muncesc zi de zi, si Dumnezeu sa-mi dea ceea ce merit, vreau ca tot ce visez si tot pentru care alerg sa dobindesc, familia sa fie sanatoasa si eu la fel! "I don't wanna know the price I'm gonna pay for dreaming, when even now it's more than I can take"
Happy birthday to me!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu