Prea mic

 Prea mic

 Sunt prea mic sa hotărăsc adesea

 Schimbări a aprigii fiinti,

Ce cred ca incă mai plutește

Într-o luntre fără de lopeți

Și dau din mâini și iarăși,

Mai obosesc și iarăși dau,

Încerc să schimb pagînul

Ce apa însăși m-il arată

De știre înghimpă inima

Dar mâinile nu se opresc, 

Înoată parc-a primavară

Deși e totuși iarnă-n veci

Și crapă , crapă luntrea 

Pe zi ce trece ,crapă,

Culoarea se mai schimbă

Iar valurile trec

 Apa e mai rece 

 Dar mîinile tot nu opresc

Să înoate spre-a cea cale

Ce tare ele o cred , o cred?!

Ce-i cu apa? Ce-i cu luntrea? 

Sincer nici nu înteleg

De unde atîtea valuri

Mă tem că n-o sa reusesc

Să ajung plutind în luntre 

 Chiar, fără de lopeți,

Privind eu clar spre stele,

În ciuda valurilor ce trec.

Plutește totusi o ființa,

A dracului de grea de cap

Și nu vrea nici să încapă

Să accepte ceea ce îi dat.

Ce-i cu  apa ? Ce-i cu luntrea? 

Cîte valuri? 

Cred că nu voi mai afla

 Dar mâinile vor inota...